Rubaiate
A OMULUI CĂLĂTORIE PE PĂMÂNT
A Omului călătorie pe pământ
De când se naște până trece în mormânt,
E zbucium de acțiuni(adesea inutile),
Pășind pe pragul morții fără un cuvânt.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TIMPUL, CA UN VIERME ROADE RĂDĂCINA VIEȚII-
Timpul, ca un vierme roade rădăcina vieții
Și paloare pune-n strălucirea tinereții,
Perfidia lui ne facem ca să nu percepem
Când de fapt trecut-am peste pragul bătrâneții.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CĂUȘUL PALMEI UNUI OM DE AR PUTEA CUPRINDE
Căușul palmei unui Om de ar putea cuprinde
Oceanul planetar ce între tărmuri se întinde,
Atunci am crede că Omul însuși este demiurg
Al binelui spre care omnirea-ntreagă tinde.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
POLITICIANUL ÎNSETAT E DE PUTERE
Politicianul însetat e de putere
Și țelul și-l atinge prin a noastră vrere,
Uitând îndată perinente promisiuni
I se înneacă glasul în marea de tăcere.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND UNDEVA UN SOARE ROȘU CADE-N ASFINȚIT
Când undeva un soare roșu cade-n asfințit,
Același astru-n altă parte urcă-n răsărit,
Pământul jumătate se afundă în obscur
În timp ce-n altă parte-i de lumini acoperit.
rubaiat de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TOȚI TRĂITORII PĂMÂNTENI DIN ACTUALA CLIPĂ
Toți trăitorii pământeni din actuala clipă,
Trecuți prin moara vremii fi-vor munte de risipă
În amalgamul de materie primordială,
Din care timpul o viață nouă înfiripă.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND FLORILE IUBIRII-N TINREȚE LE CULEGI
Când florile iubirii-n tinerețe le culegi
Să nu încalci în mod voit morale legi,
Căci lucruri se complică în decursul vieții
Și-n pragul senectuții ți-e greu să le deslegi.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DACĂ ALE SENECTUȚII PIETRE PE SPINAREA TA APASĂ
Dacă ale senectuții pietre pe spinarea ta apasă,
Luptă-te acerb cu ele și nu mai sta claustru-n casă,
Iar gândirea ține-o creativă și-n deplină libertate
Și eteric spirtul spre zările înalte-n zbor îl lasă.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
MULTE SECOLE LA RÂND VOR TRECE-N AȘTEPTAREA
Multe secole la rând vor trece-n așteptarea
Munților de perle ce le poate scoate marea,
Dar comorile ascunse sunt și iluzorii,
Iar culegătorii își vor fi pierdut răbdarea.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LA TRECEREA CEA MARE SPRE ACEL TĂRÂM NECUNOSCUT
La trecerea cea mare spre acel tărâm necunoscut,
Credința în a sufletului nemurire-ți este scut
Și lași în urma ta agoniseala ce ți-a prisosit,
Sperând că-n lumea pământeană vei fi iarăși renăscut.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!