Rubaiate
NE PÂNDEȘTE CRUDUL INVIZIBIL INAMIC
Ne pândește crudul invizibil inamic
Peste tot în lume, deși speram că-i un nimic,
Dar pe zi trecută prefăcutu-sa perfid
Pe Om să îl răpună ori de-i mare ori de-i mic.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
COPII PLECAȚI SPRE DEPĂRTATE ȚĂRI ÎN PRIBEGIE
Copii plecați spre depărtate țări în pribegie,
Părinți rămași cu griji și cu adâncă nostalgie
Rugându-se fierbinte ca să-i ocrotească soarta
Și visul lor să fie împlinit ca prin magie.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PURTÂND UMIL PE CAP COROANA GREA DIN ASPRII SPINI
Purtând umil pe cap coroana grea din asprii spini,
Ducea pe umeri greaua cruce pentru presupuse vini
Pe Via Dolorosa urcâd spre locul de martiriu,
Ca mântuiți să fim și pe Golgota pelerini.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE LA NAȘTERE ȘI CÂT TRĂIEȘTE, OMUL MULTE-NVAȚĂ
De la naștere și cât trăiește, omul multe-nvață
Și se crede erudit, să dea și altora povață
Cum să facă și să dreagă ca s-ajungă-n bunăstare,
Dar ce folos când firul vieții e subțire ca o ață.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂTE STELE AȘ PUTEA SĂ NUMĂR CÂND S-APRIND PE-AL NOPȚII CER
Câte stele aș putea să număr când s-aprind pe-al nopții cer
Și spre faptul dimineții, câte în lumina zilei pier?
Pierd din ochi înșiruirea vrăjit fiind de încântare
Căci cupola înstelată-i o feerie plină de mister.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SPIC BĂTUT DE ARȘIȚELE VERII-N LANUL DES DE GRÂNE
Spic bătut de arșițele verii-n lanul des de grâne
Din mirabilul tău snop se zămislește sfânta pâine,
Roagăte plugarule ca boabele întregi să crească,
Hrană să ne fie-n ziua cea de astăzi și de mâine.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
MĂGARUL VREA SĂ SE EXPRIME, DAR NU ȘTIE SĂ VORBEASCĂ
Măgarul vrea să se exprime, dar nu știe să vorbească
Ș-atunci ca recompensă început-au lungi urechi să-i crească,
Mai bine să perceapă de i se pune-n cârcă vreo povară
Și dâca să-i devină manifestă, să nu mai slugărească.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FLOAREA-ȘI VA DESCHIDE ALB COROLA-N POMUL DE CAIS
Floarea-și va deschide alb corola-n pomul de cais,
Arome-mbătătoare m-or duce pe tărâm de vis
Purtându-mă pe aripi în zbor înalt peste livezi,
Oniris mă va scoate din cercul lumi-n veci închis.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LUMEA CEA CREATĂ SUBLIMA-VA ÎN SUBSTANȚA PRIMORDIALĂ
Lumea cea creată sublima-va în substanța primordială
Ca să se nască garanția că s-așterne pacea mondială
Ș-apoi se va întoarce la îndepărtatele astrale începuturi,
Ca existența să pornească în liniștea universală.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND SPRE APUSUL VIEȚII PĂMÂTEȘTI REGRETELE TE COPLEȘESC
Când spre apusul vieții regretele te copleșesc
Că aripi noi să zbori spre începuturi nu-ți mai cresc,
Să nu disperi ci dimpotrivă-n sine să te bucuri
Că mergi tot înainte peregrin pe drum ceresc.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
