Rubaiate
BRAD ÎNALT CU FRUNTEA CĂTRE CER, BĂTUT DE VÂNTURI SPRE PĂMÂNT SE-NCLINĂ
Brad înalt cu fruntea către cer, bătut de vânturi spre pământ se-nclină,
Dar furtuna nu-l doboară căci pe umărul de frate se anină
Și-mpreună-n toiul vijeliei se îmbrățișează legănați în dans,
Că în pădure mulți copaci crescut-au dintr-o singură tulpină.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
OMENIREA E ÎN LUPTĂ CU DUȘMANUL NEVĂZUT-Rubai
Omenirea e în luptă cu dușmanul nevăzut,
A trecut la apărare, dar vieți multe au căzut
Peste tot, pe continente și pe insule pustii,
Însă omul nu-nțelege un război neprevăzut.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți cei ce s-au născut și se vor naște au să moară
Și teama lor cea mare este c-ar putea să-i doară,
Dar cei ce-n traiul lor iubit-au banul și huzurul
Dispuși ar fi de a se naște și a mia oară.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CEI CARE SUNT UN VÂSC ȘI DIN COPACI ÎNALȚI SE-NFRUPTĂ-Ruba
Cei care sunt un vâsc și din copaci înalți se-nfruptă
Trecând prin vreme și prin viață fără nici o luptă,
Căzuți vor fi din tihna voluptoasei leneviri
Atunci când creanga țiitoare de furtuni e ruptă!
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LUMEA CARE NE-NCONJOARĂ ESTE DE TEROARE PLINĂ-Ruba
Lumea care ne-nconjoară este de teroare plină!
Cine oare pentru asta își asumă-ntreaga vină?
Omenirea toată pare înglodată-n- neascultare
Și-i firesc, supliciul cel divin asupra-ne să vină.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NU-NCERCA VREODATĂ CA SĂ LĂMUREȘTI PE OMUL PROST-Ruba
Nu-ncerca vreodată ca să lămurești pe omul prost,
C-acest demers al tău îți seacă seva fără rost
Și timpul cel mai prețios în van ți-l irosești,
Iar toate faptele-nsumate îți aduc un cost.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
OMULE, ZDROBEȘTE JUGUL PAROXISTIC DE PLĂCEI-Ruba
Omule, zdrobește jugul paroxistic de plăceri
Și fugi din starea de robie a luxoaselor averi,
Viața ți-o trăiește-n simplitate, liniște și pace
Ca-n clipa de pe urmă-n mântuire să mai speri.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE TE GRABEȘTI, POSIBIL E SĂ NU AJUNGI DEPARTE-Ruba
De te grăbești, posibil e să nu ajungi departe
Și-n consecință, tu să mai citești în sfânta carte
Să vezi că viața este entitate relativă
Și n-ai să știi când sufletul de trup ți se desparte.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SĂRACE AȘEZĂRI MAI DĂINUIE PE MUNTELE TEZAUR
Sărace așezări mai dăinuie pe Muntele Tezaur,
Acolo unde piatra-i scrijelită de colți de dinozaur
Din vremuri când prin aste locuri au trecut barbarii
Și supt-au din telurice străfunduri filonul cel de aur.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de SĂRACE AȘEZĂRI MAI DĂINUIE PE MUNTELE TEZAUR Sărac
Comentează! | Votează! | Copiază!
A FOST DESTIN, A FOST NOROC, CĂ MI-AI IEȘIT TU MIE ÎN CĂRARE?
A fost destin, a fost noroc, că mi-ai ieșit tu mie în cărare?
Eu totuși cred c-a fost atunci, de mult o fericită întâmplare,
Când ne iubeam târziu, în nopțile de vară pe sub nori de stele
Visându-ne ca miri prin constelații, stând urcați în Carul Mare...
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!