Rubaiate
MAI E PUȚIN ȘI FRUNZA-N CODRU SE VA RUGINI
Mai e puțin și frunza-n codru se va rugini,
Din recile cotloane vânturi aspre s-or porni
Ca peste noi s-aducă valuri albe de ninsori
Și cer-cobalt sticlos ce-n case ne va pironi.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
MIJEȘTE SOARELE TOMNATIC PRIN FRUNZA FREMĂTÂNDĂ
Mijește soarele tomnatic prin frunza fremătândă,
Din valul ce de umbre trimte raza-i tremurândă
Pe sub norii cei de plumb ce devorează orizontul...
Și mâine aștept a mă-ncălzi cu raza lui ce blândă.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIVEȘTE MEREU ÎNAINTE ȘI FII MAI CUCERNIC
Privește tu mereu înainte și fii mai cucernic,
Să uiți invidia, ura și răul, să fii mai puternic,
Urmează-ți și ascultă ce-ți spune destinul,
Că nu vei fi nicicând al vieți tale vistiernic.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SE NAȘTE OMU, STRĂLUCEȘTE CA O STEA Ș-APOI ÎNCEPE SĂ SE STINGĂ
Se naște Omul, strălucește ca o stea ș-apoi începe să se stingă.
Noian de greutăți în viață are, luptă și vrea să le învingă,
Bogat cu-averi imense ori sărac, divine drepturi orșicare are,
Dar care oare, astăzi puritatea absolută poate s-o atingă?
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ORICÂT AM PĂTIMI ÎN VIAȚĂ, LUMEA MERGE ÎNAINTE
Oricât am pătimi în viață, lumea merge înainte
Chiar de lipsește căurarea unor nevăzute ținte.
În existență-i important s-avem un dram de libertate
Ș-astralul nostru suflet să atingă sferele preasfinte.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎN SĂTUCUL MEU NATAL AM FOST PURTAT DE REVERIE
În sătucul meu natal am fost purtat de reverie,
Cu bunicul meu ș-un cal urcam pe deal, la vechea vie
Ca să văd în toamna asta cum strugurii se pârguiesc,
Dar văzut-am stol, de grauri ce rotund, zburau în vrie.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SUNTEM PURTAȚI DE VÂNT, CA PE SĂMINȚA DE ARIN
Suntem purtați de vânt ca pe sămânța de arin!
Se naște Omul să devină veșnic peregrin
Pe drumuri neumblate ca să-și facă-n viață rost,
Dar ce folos? Agoniseala îi rămâne-nchisă-n scrin!
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
MIROSURI REAVĂN-FINE ÎN APUS DIN CÂMPUL UD EXALĂ!
Mirosuri reavăn-fine în apus, din câmpul ud exală!
Ne pune frunza-ngălbenită, că vine triumfală
Trecând înalte piscuri dezgolite și coboară-n văi,
Fantoma toamnei, cu ploi și vântul rece în rafală.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎN ORAȘUL CARE NU CUVÂNTĂ LINIȘTEA DOMNEȘTE
În orașul care nu cuvântă liniștea domnește,
Pe înguste străzi, pe margini firul ierburilor crește
Și acolo pacea-i sfântă, grija zilnică dispare,
Dar în el ca să trăiască, nime-n lume nu dorește.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FRUNZE MOARTE-NCEP SĂ CADĂ, GALBENE ȘI FĂRĂ VLAGĂ-Rubaiat
Frunze moarte-ncep să cadă, galbene și fără vlagă,
Ploi mocnite-ncep să curgă, vânturi reci încep să tragă
Peste piscuri, pete șesuri, peste case și-n ogradă.
Ce urmează-apoi să vină, Omul poate să-nțeleagă.
rubaiat de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!