Rubaiate

Din Vortexul Planetei, până sus
La Tronul Marelui Saturn m-am dus –
Noduri, mii, am dezlegat, dar taine
Ca Nodul sorţii omeneşti, vai, nu-s!

Cartea "Rubaiate" de Omar Khayyam este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar ~~-29.00-~~ 20.99 lei.

Te întreb, unde vei pleca de-aici
Şi-aici de unde ai venit, îmi zici?
Multe cupe cu Vin va trebui
Să beau, să uit că-s Trecător, amici!

Iar noi, care râdem în cămara
Fostă nu demult a lor, când vara
În roşii flori se-alintă, vom plânge-n
Dimineaţa cui, căci vine seara?

Cei mai iubiţi, mai vrednici şi mai buni
Chemaţi de ani, de zile şi de luni
Şi-au băut Cupa şi rând pe rând s-au dus
La locul de odihnă, sub aluni.

Ah, Dragii mei, umpleţi Cupa care
Spală pe-Astăzi de Regrete-amare,
De griji pe Mâine – când o să fim iar
Cei de dinainte de născare.

Cel ce-a stăpânit peste tezaur
Şi cel ce-a udat Bobul de Aur,
La fel, să doarmă, s-au întors cuminţi
Sub iarbă, hrănind acelaşi Laur.

Deasupra noastră-un Trandafir regesc
Râde-n boboc: "Cântând în lume cresc,
Iar când Haina-mi de Mire s-a tocit
Grădinii o cedez – şi-i mulţumesc!"

De vrei, spui, zilei mii de Roze-i ceri –
Nu, chiar? Dar unde-i ziua cea de ieri?
Şi vara asta toată numai Flori
Nu stă cumva pe locul altei Veri?

Saltă Cupa-n azurul lui April,
Cât Mierla Vremii se alintă-n tril –
În haina penitenţei nu-i folos,
Aprinde lampa vieţii,-al ei fitil.

Azi nu mai bea vin David cel Divin,
Deşi se-aude-afară-ndemn: "Vin! Vin!"
Cât cântă privighetoarea-n Roze,
Să beau Vin Roşu vreau... şi să închin.

Căutare